Atunci când mor copiii. Jivago mutilat, ultima parte: deznodământul tragic al unei povești adevărate care bate orice film

Ion Pârcălab, fostul mare jucător de la Dinamo din anii 60, își amintește despre președintele de club venit în ianuarie 1963 din structurile Securității și dispărut după un an și jumătate înapoi în sistemul din care provenea: „Venea de unde venea și credea că e tot ca la armată. Dădea fel de fel de ordine, era mai dificil față de ceilalți președinți. Poate de asta nici n-a rezistat atât de mult la noi”. În vara lui 1964, Nicolae Mihuț, locotenent colonelul de securitate specializat în lichidarea grupurilor de rezistență armate anticomuniste din munți, era înlocuit de la conducerea clubului sportiv al Securității, Dinamo.

Fiica sa naturală, Margareta, are foarte puține amintiri din perioada petrecută de ofițerul Mihuț în clubul Dinamo. Întâlnirile cu tatăl ei (foto) recăsătorit cu Elena Guțu, mama actriței Mariana Mihuț, au rămas la fel de rare ca și în anii 50:

„Mi-a dat o dată mama brânci să mă duc la taică-miu. M-am suit în tren și m-am dus la club, la Dinamo. L-am așteptat până la prânz și nu a apărut deloc. Că nu are timp, că e în ședință. La un moment dat, l-a pus pe un tip să mă duc acasă. M-am dus la el acasă, stăteau la Perla, pe Ștefan cel Mare. Am sunat, iar soacra lui n-a vrut să-mi deschidă ușa. Cu chiu cu vai, după insistențe, ne-a deschis basaraneanca bătrână”.

Pe 1 august 1964, din ordinul general-locotenentului Vasile Negrea, adjunctul Ministrului Afacerilor Interne (M.A.I.), locotenent colonelul Nicolae Mihuț era mutat „în interes de serviciu – fără drept de indemnizație de mutare – la Direcția Regională M.A.I. București și se numește în funcția de locțiitor șef serviciu operativ la Serviciul III, poziția 31 din statutul de organizare”.

Salariul lunar al ofițerului este specificat în documentația de mutare: 2.300 de lei lunar.

Natura exactă a noului job al lui Mihuț rămâne învăluită în mister. Conform documentelor despre organizarea Securității, Serviciul III se ocupa de contrainformații și de trecerile frauduloase ale frontierei.

Publicat în 1957 în străinătate, Doctor Jivago, romanul rusului Boris Pasternak, a produs un cutremur în Uniunea Sovietică, țară în care cartea a fost interzisă până în 1989. Doctor Jivago i-a adus lui Pasternak un premiul Nobel pentru literatură în occident și oprobriul în URSS. Romanul urmărește viața tragică a doctorului Iuri Jivago, martor și în același timp naufragiat al scufundării Rusiei țariste, în locul căreia s-a ridicat – înspăimântător – regimul comunist care a făcut zeci de milioane de victime.

Margareta, fiica sa, își amintește: „Când a plecat de la Dinamo, a trecut la Rahova, la o secție. Nu știu exact unde, nu am idee ce avea Securitatea acolo. Din când în când mă duceam acolo și îl chemam la poartă. Ar fi putut să-mi facă și mie rost de o locuință. Stăteam numai prin gazde. Și mă lua: „Spune repede ce ai de spus că trebuie să intru într-o ședință”. Nu mă întreba cum trăiesc, ce salariu am. Aveam 850 de lei, ca asistentă socială. Astea erau vremurile. Noi trebuia să construim socialismul”.

Citește în continuare pe prosport.ro.